Category: Святое таинство

16 APR

Ierom. Petru Pruteanu – Interviu pentru ziarul “Kifa” şi radio “Logos”

În Portugalia slujiți ca preot-misionar. Ce fel de obligații aveți? Ce este cel mai greu în slujirea Sfinției Voastre acolo și ce este cel mai interesant?

Când am scris pe blogul meu că sunt „preot-misionar”, am avut în vedere, în primul rând, faptul că slujesc într-un mediu majoritar eterodox, adică romano-catolic. Și din start slujirea de acolo este diferită de cea într-o țară majoritar ortodoxă, fie Moldova, fie o altă țară ortodoxă. Dar în esenţă slujirea, n-aș spune că diferă foarte mult. Doar că acolo oamenii, pe lângă faptul că se adresează la preot cu diferite întrebări şi participă la slujbe, Biserica este pentru ei și un loc de întâlnire, pentru că nu locuiesc toți într-o singură localitate, ci în localități diferite. Și dacă preotul dă o conotaţie duhovnicească acestor întâlniri, iar ei au sensibilitate să o înţeleagă, atunci îşi dau seama că de fapt Hristos îi adună. Mai sunt şi unii care se adună la bar, la restaurant sau la plajă, dar cei pe care îi cunoaștem noi, se adună în jurul lui Hristos. Misiunea noastră este de a-i ține în jurul lui Hristos și de a-i face pe cei care încă nu s-au apropiat de Biserică, să fie cât mai apropiați.  Read more about Ierom. Petru Pruteanu – Interviu pentru ziarul “Kifa” şi radio “Logos” …

26 JAN

O Крещении младенцев

The-Sacrament-of-Holy-Baptism

Среди «православных», православные в меньшинстве…

Совершение Таинства Крещения над младенцами стало настолько повсеместной практикой, что любая попытка робкого возражения, встречает могучий отпор и со стороны части духовенства, и, особенно, со стороны людей светских и по мировоззрению и по жизни, но, по тем или иным причинам, детей крестить желающих.

Причем желание во что бы то ни было крестить своих детей далеко не во всех случаях является показателем высокого благочестия. Очень часто совершенно светские, нецерковные люди несут на крещение детей или по традиции (я же русский!), или по совершенно недуховным мотивам (ребенок по ночам кричит), или даже по суеверно-оккультным соображениям (бабушка-«целительница» сказала окрестить).

И это неудивительно: во время одного из опросов(1) православными себя назвали почти 70% Россиян, а верующими в Бога – около 60%. Вот эти-то, по меньшей мере, 10% наших «православных», но в Бога не верующих земляков, и являются главными противниками серьезного и осознанного подхода к Церковным Таинствам.

А если учесть что воцерковленных людей в России не более 3%, то выйдет, что среди «православных» численный перевес далеко не в пользу православных.  Read more about O Крещении младенцев …

14 NOV

Ieromonahul Petru Pruteanu: Când şi cum putem boteza copiii

Deşi cei mai mulţi consideră că ştiu răspunsul la această întrebare, în realitate ne zbatem într-o mare neştiinţă înfrăţită cu indiferenţa, iar în rezultat avem foarte puţini creştini ortodocşi care îşi conştientizează propriul Botez şi responsabilitatea asumată prin primirea acestuia. Tocmai de aceea mi-am propus să punctez câteva idei mai importante pe care cred că trebuie să le ştie fiecare creştin, în special părinţii şi naşii care îşi aduc pruncii pentru a fi botezaţi, dar şi preoţii care săvârşesc aceste botezuri.   Read more about Ieromonahul Petru Pruteanu: Când şi cum putem boteza copiii …

14 NOV

Sobre o divórcio e o segundo casamento

Reverendíssimo padre Pedro, por favor explique-nos se a Igreja Ortodoxa aceita o divorcio e o novo casamento e em que condições? Como e quebrado neste caso, o primeiro casamento e que relação espiritual fica entre os cônjuges depois do divórcio ou depois da morte?

A questão é muito séria e delicada e a interpretação e a aplicação dos princípios bíblicos ligados ao casamento, muitas vezes, são feitas tendo em conta as paixões humanas e não a vontade divina. O tempo não me permite fazer uma análise completa da doutrina da Igreja sobre este tema, mas vou tentar sistematizar as seguintes ideias:  Read more about Sobre o divórcio e o segundo casamento …

05 NOV

Diferenţa dintre căsătorie şi concubinaj

În societatea de astăzi, în care valorile au devenit non-valori, în care bunul simţ şi smerenia sunt considerate o dovadă de slăbiciune, în care fecioria este considerată un motiv de mare ruşine, căsătoria, în sensul creştin al cuvantului, este puternic ameninţată, iar exigenţele unei adevărate vieţi creştine nu mai sunt acceptate de oameni. Căsătoria este o sfântă taină şi nimeni nu are dreptul să îi ştirbească din acest statut.

Nu s-ar putea spune că iubește cu desăvârșire cel care trăiește în concubinaj. Dacă îți iubești prietena/prietenul cu adevărat, atunci nu este nevoie de o perioadă de probă pentru a vedea dacă merge relația. Însăși ideea “hai să locuim împreună să vedem dacă suntem compatibili, dacă ne înțelegem bine”, pune sub semnul îndoielii sentimentele dintre cei doi. În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire (I Ioan 4:18).

Recurgerea la viața în concubinaj relevă lipsa unei bune educații creștine și a unui sistem de valori morale. Urmând îndemnul Sfântului Apostol Pavel, părinții au marea misiune de a-și crește copiii în frică de Dumnezeu și de a-i deprinde să trăiască viața aceasta în scopul dobândirii celei veșnice: “creșteți-i întru învățătura și certarea Domnului” (Efeseni 6:4).

Nu trebuie să judecăm pe cei care trăiesc în concubinaj deoarece scris este: “Nu judecați ca să nu fiți judecați. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura” (Matei 7:1-2). Mai mult decât atât, se cuvine să nu judecăm pentru ca nu cumva, mai târziu să cădem noi înșine în acest păcat. Trebuie avută multă rabdare și multă prudență în discuțiile cu astfel de persoane pentru că dacă vom ști să-i câștigăm pentru Hristos vom avea mare rasplată, dar dacă ii vom judeca atunci vom avea partea noastră de vină pentru că s-au depărtat și mai mult de Hristos. Însuși Sfântul Apostol Iacov evidențiază răsplata de care se bucură cel care a reușit să întoarcă pe un păcătos: “Fraţii mei, dacă vreunul va rătăci de la adevăr şi-l va întoarce cineva, să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de păcate” (Iacov 5:19-20).  Read more about Diferenţa dintre căsătorie şi concubinaj …

17 NOV

Despre divorţ şi recăsătorire. Când Biserica trebuie să refuze Cununia

Întrebarea de mai jos i-a fost adresată părintelui , pe care o bună parte dintre credincioşii din Portugalia îl cunosc, într-cît au făcut cunoştinţă în timpul vizitei Cuvioşiei sale la noi. Considerăm publicarea răspunsului foarte binevenită şi de un real aport  într-u elucidarea lucrurilor.

Părinte Petru, vă rog să ne explicaţi în ce condiţii Biserica acceptă divorţul şi recăsătorirea? Cum se dezleagă în acest caz prima căsătorie şi ce relaţie duhovnicească rămâne între soţi după divorţ sau după moarte?

Această întrebare este foarte serioasă şi delicată, iar interpretarea şi punerea în practică a principiilor biblice legate de căsătorie, trebuie să recunoaştem, deseori se face prin prisma patimilor omeneşti şi nu a voii dumnezeieşti. Timpul nu-mi permite să fac o analiză profundă a învăţăturii Bisericii cu referire la acest subiect, dar încerc să sistematizez următoarele idei:

  1. Căsătoria este legătura sfântă dintre un bărbat şi o femeie, care îşi asumă liber şi responsabil calea mântuirii prin dragoste, ajutor reciproc şi naştere de prunci. Pentru realizarea acestui scop Biserica binecuvântează căsătoria, iar fiecare soţ (credincios şi conştient) îl primeşte pe celălalt soţ ca pe un dar de la Dumnezeu şi ca pe „o jumătate a lui” fără de care nu se simte împlinit. Biserica cheamă şi ajută soţii să biruie patimile şi să-şi înduhovnicească dragostea reciprocă, iar căsătoriile încheiate din porniri pătimaşe, interese sau obligaţii nu sunt binecuvântate de Dumnezeu, pentru că dragoste adevărată poate exista doar acolo unde este libertate (atât fizică şi juridică, cât mai ales duhovnicească, faţă de patimi/vicii). Read more about Despre divorţ şi recăsătorire. Când Biserica trebuie să refuze Cununia …
15 SEP

Сatehetica şi lucrarea catehizatoare a Bisericii

Deşi am scris titlul acesta oarecum promiţător de o analiză serioasă a cateheticii (ca disciplină), totuşi aici eu nu-mi propun acest scop, ci mai degrabă să vorbesc doar despre una din laturile misiunii catehizatoare a Bisericii, care cred este de maximă necesitate a vorbi despre ea.

Cuvântul “catehetică” provine de la cuvintele greceşti κατηχησις şi κατηχειν, care înseamnă înainte de toate, transmiterea învăţăturii sau a informaţiei. Etimologia cuvântului “catehism”(κατηχησις) de la verbul κατηχειν, ce v-a să zică  “a răsuna tare” (ηχω δυνατα), ne duce spre semnificaţia de bază a termenului dat, adică că cuvântul lui Dumnezeu trebuie să răsune în urechile omului, căruia îi aduce legământul mântuirii chemîndu-l să-l primească în inima sa.

Şi iată că odată ce în Biserică se practică botezul pruncilor şi cuvântul Evangheliei trebuie să ajungă la urechile lui tot nu mai tîrziu. Mai mult decît atât Biserica, ca Mamă a creştinilor (or ştiut este că cine nu are Biserica ca mamă, nu-L poate avea pe Dumnezeu ca Tată), ar trebui să înceapă catehizarea candidatului încă de la zămislirea lui, prin discuţiile purtate cu părinţii şi de ce nu, cu viitorii potenţiali naşi de Botez.  O orientare bună în acest sens este şi pilda bătrînului, despre care se spune, că fiind întrebat de o femeie însărcinată de trei luni, cînd trebuie să înceapă educarea pruncului, i-a răspuns că cu trei luni a întîrziat. Şi această întîrziere, cu părere de rău este incontestabilă şi persistentă, iar efectele ei sunt păgubitoare atât pentru fiecare individ(persoană) în parte, cît şi pentru comunitatea credincioşilor în general. Read more about Сatehetica şi lucrarea catehizatoare a Bisericii …

31 AUG

Despre numele de botez. Există nume “creştine” şi “necreştine”?

Întrebare: Părinte Petru, vă rog să explicaţi de ce unii preoţi din Moldova nu vor să boteze cu nume precum Mihaela, Florin, Ovidiu, Lilia ş.a.? Este adevărat că persoanele care nu primesc nume de Sfinţi nu au Înger Păzitor şi dacă au nume necreştineşti trebuie să şi le schimbe pentru a fi pomeniţi la slujbă?

Răspuns: Consider această problemă drept una foarte dureroasă pentru Biserica Ortodoxă în general, şi pentru cea din Moldova în particular, pentru că din cauza modei de a pune copiilor nume exotice, dar şi a inculturii unor preoţi, copiii ajung să sufere un anumit disconfort sau chiar o traumă psihologică atunci când li se spune că nu pot fi pomeniţi la slujbe cu un anumit nume sau că nu ar avea „înger păzitor”. Şi ca să elucidăm această problemă, voi încerca să o abordez sistematic, în câteva puncte. Totodată, menţionez că subiectul nu ţine numai de teologie, ci şi de lingvistică, istorie şi chiar de cultură generală.

Read more about Despre numele de botez. Există nume “creştine” şi “necreştine”? …