Un om foarte sărac locuia cu soţia lui. Într-o zi, soţia sa, care avea părul foarte lung i-a cerut să-i cumpere un pieptene pentru ca părul să crească bine şi să fie bine îngrijit. Bărbatul a refuzat-o şi i-a a explicat că nu avea bani nici pentru a repara cureaua de la ceas. Ea nu […]
În societatea de astăzi, în care valorile au devenit non-valori, în care bunul simţ şi smerenia sunt considerate o dovadă de slăbiciune, în care fecioria este considerată un motiv de mare ruşine, căsătoria, în sensul creştin al cuvantului, este puternic ameninţată, iar exigenţele unei adevărate vieţi creştine nu mai sunt acceptate de oameni. Căsătoria este o sfântă taină şi nimeni nu are dreptul să îi ştirbească din acest statut.
Nu s-ar putea spune că iubește cu desăvârșire cel care trăiește în concubinaj. Dacă îți iubești prietena/prietenul cu adevărat, atunci nu este nevoie de o perioadă de probă pentru a vedea dacă merge relația. Însăși ideea “hai să locuim împreună să vedem dacă suntem compatibili, dacă ne înțelegem bine”, pune sub semnul îndoielii sentimentele dintre cei doi. În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire (I Ioan 4:18).
Recurgerea la viața în concubinaj relevă lipsa unei bune educații creștine și a unui sistem de valori morale. Urmând îndemnul Sfântului Apostol Pavel, părinții au marea misiune de a-și crește copiii în frică de Dumnezeu și de a-i deprinde să trăiască viața aceasta în scopul dobândirii celei veșnice: “creșteți-i întru învățătura și certarea Domnului” (Efeseni 6:4).
Nu trebuie să judecăm pe cei care trăiesc în concubinaj deoarece scris este: “Nu judecați ca să nu fiți judecați. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura” (Matei 7:1-2). Mai mult decât atât, se cuvine să nu judecăm pentru ca nu cumva, mai târziu să cădem noi înșine în acest păcat. Trebuie avută multă rabdare și multă prudență în discuțiile cu astfel de persoane pentru că dacă vom ști să-i câștigăm pentru Hristos vom avea mare rasplată, dar dacă ii vom judeca atunci vom avea partea noastră de vină pentru că s-au depărtat și mai mult de Hristos. Însuși Sfântul Apostol Iacov evidențiază răsplata de care se bucură cel care a reușit să întoarcă pe un păcătos: “Fraţii mei, dacă vreunul va rătăci de la adevăr şi-l va întoarce cineva, să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de păcate” (Iacov 5:19-20). Read more about Diferenţa dintre căsătorie şi concubinaj …
Întrebarea de mai jos i-a fost adresată părintelui Ierom. Petru Pruteanu, pe care o bună parte dintre credincioşii din Portugalia îl cunosc, într-cît au făcut cunoştinţă în timpul vizitei Cuvioşiei sale la noi. Considerăm publicarea răspunsului foarte binevenită şi de un real aport într-u elucidarea lucrurilor.
Părinte Petru, vă rog să ne explicaţi în ce condiţii Biserica acceptă divorţul şi recăsătorirea? Cum se dezleagă în acest caz prima căsătorie şi ce relaţie duhovnicească rămâne între soţi după divorţ sau după moarte?
Această întrebare este foarte serioasă şi delicată, iar interpretarea şi punerea în practică a principiilor biblice legate de căsătorie, trebuie să recunoaştem, deseori se face prin prisma patimilor omeneşti şi nu a voii dumnezeieşti. Timpul nu-mi permite să fac o analiză profundă a învăţăturii Bisericii cu referire la acest subiect, dar încerc să sistematizez următoarele idei: